Îmbracă glia frunza ca de nurcă
Iubito-i toamnă vinul să-mi dai vino
Să-mi pui la gură şoaptă-n veci divino
Şi din genunchi o rugăciune-mi urcă.

ÃŽn pieptul meu un aer lin devin-o
Să te respir cântând în foi mazurcă
De noaptea-n stele haosul bifurcă
De mâine-n rostul pâinii mult prea plino.

ÃŽn codru rece foc renaÅŸte moarte
Şi pasul cel de fiară umblă trist
Călcând morminte-n drumuri pân departe.

Întoarce-te femeie că exist
Åži umbre am lumina ta s-o poarte
E linişte în ţărm de sânge crist.