răsună admirabil al stelelor cor,
muzica luminilor m-a sedus mereu,
pe scena nopții cu luna în decor,
îmi joc rolul , nu mi se pare greu.

îmi pun sufletul pe tava de argint,
să mă știe cerul romantic poet,
primesc de la el mângâieri de alint,
eu drept mulțumire îi scriu un sonet.

de întuneric nu-mi mai este teamă,
plin de lumină mi-e spiritul acum,
împart cu lumea o iubire de seamă,
cu optimismul străbat noul drum.

în extaz transform tristețea de aramă,
iar singurătatea n-o mai simt o dramă.