Tânăr fiind
mă jucam de-a înțelesul lumii.
Soarele știa asta. Dimineața
făcea rocada cu stelele din tei
să-mi dea binețe.

Eu deschideam ochii cât zâmbetul tău,
etalat în o mie și una chemări.

Apoi
mă jucam de-a zâmbetul,
care s-a dovedit a fi
mult mai dificil
decât înțelesul lumii.