pe mine ploaia îngheață și imită tristețea
ochilor tăi.
inima a început să-mi încărunțească.

multe vinișoare albe, mă gîndesc
ce vopsea e mai bună.
dacă să fie blondă sau roșcată, albastră sau verde
că neagră a fost multă vreme.

nu mai sunt egal cu mine însumi.
nu mai sunt egal cu ce am spus
cum nu mai sunt egal cu ce nu am spus.

cu un joint în mînă, cu un pahar în față
mă întreb ce e viața.
o cadă, o cadă plină cu gheață în care ești aruncat
pînă iubirea îngheață ca într-o cabină criogenică.

își fumează ultima țigară.
e goală și se îmbracă în fum
ca într-un vis în care alți oameni dezbrăcați, atît de dezbrăcați
încît li se vede golul din suflet.

în tine biochimia și egocentrismul au creat un sentiment
atît de crud al nepăsării
încît și salata ta mănîncă oameni.
e iarăși 3 dimineața

și eu sunt gol.
gol ca un om pe care îl îmbracă păianjenii.
am temperatura unui mort
mi-a înghețat creierul fix pe zîmbetul tău.
s-a anunțat un atac cu drone care îmbrățișează.