cum se încâlcesc visele
într-un gri cețos
din mijloc de praf și vânt
statuia ta de aer
mă privește din toate părțile
transparența ei sculptată de timp
a devenit o prezență vie

m-ai atins și mâna ta era fără sânge
ca o flacără rece
în aerul liber al după-amiezii