destinul meu cu număr impar, de foc,
arde metodic gunoaiele lumii,
am primit de la cer un dram de noroc,
în templul trupului poposesc heruvimii.

Hristice învățături îmi ușurează traiul,
îmi port crucea grea cu demnitate,
în inima liniștită mai cântă naiul,
oda bucuriei pentru eternitate.

îmi usuc lacrimile cu zâmbete solare,
văd fiecare loc din lume spațiu domestic,
între lumânări aprinse cu miresme rare,
înalț rugăciunea în orizontul estic.

lumini mă călăuzesc pe drumurile vieții
și nu-mi las idealurile pradă ceții.