mă mistuie puternic dorul de foc,
inima își strigă perechea pierdută,
fără aerul iubirii simt că mă sufoc,
mai trebuie să lupt pe a vieții redută.

invoc mântuirea lui Iisus Hristos,
sfintele-i învățături am de asimilat,
acum și amarul mi se pare gustos,
căci cerul mi-a dat crezul imaculat.

bătătoresc pământul în lung și în lat,
minunile vieții în suflet să le strâng,
în salba anilor visuri am asamblat,
să pot cumva întunecimea să o frâng.

vreau durerea s-o îngrop în verde crâng,
cu speranța fericirea să pot să o ating.