Dacă tu mi-ai spune
Că cerul de peste noi
E o frunză, m-aș gândi
Cât albastru se uscă
Devenind ploi!

Te rog, așază-te
Lângă mine pe iarbă
Să ascultăm cum în carne,
Unde vor umbla viermii ce
Ne vor digera, ne cresc
Lucarne din lumina
Care ne scaldă!

Ascultă cum fecundă
Și începe și se sfârșește
Totul și spune-mi, te rog,
Că arcul pe care stă cerul
Nu e un ram cu flori
Întins ce fecundă!