Pământul e-ndumnezeit de floare
Un abur de parfum veghind corole
O nuntă-a verdelui în pețiol e
Bătrânii-n iarna lor să se-nfioare.

Miresmele, pe glii aureole,
Pătează nări cu-a sacrului culoare
Ne duc de nas pe unde nu se moare
Tămăduind în rănile frivole.

Zambilele zâmbesc pe-a ta privire
Pe unde o să râdă și-o lalea
Și cu nimic nu ai împotrivire.

Beție-i, Domnul de se veselea
Știindu-le curânda lor ivire
De când și gerul încă-n noi bolea.