Pe vremuri, 1 Mai însemna
Un steag fluturând, o speranță,
Muncitorul din uzină ieșea
Cu pașii plini de credință.

În piețe răsunau fanfare,
Cuvinte mari despre viitor,
Copiii cu flori și recitale
Visau la-un mâine muncitor.

Azi, e altfel – muncim pe tăcute,
Cu gânduri prin țări depărtate,
Pe laptop, în fabrici, pe șantiere,
Ziua Muncii nu mai e așteptată.

Dar ceva rămâne: o sete de drept,
De sens, de respect și de pâine,
Chiar dacă trecutul se pierde-n concept,
Dorim un prezent cu trecutul de mâine.

Azi nu defilăm, dar ne pasă,
Privim către cei ce trudesc,
Un 1 Mai fără fanfare sau teamă,
În care toți oamenii cresc.