Am închis fereastra și
De pe pervaz am alungat pisica,
Pentru că, în noapte, sunetul ploii
Nu-l poate asculta printre stropi
Cum nici strigătul fulgerelor
Ce îmi străpung în piept.

În inima mea și în inima ei
Mi-aș dori să crească un cântec
Din care să ne risipim tăceri
Plutind ca frunze prin cer.

Din fereastră îmi alung pisica
Și închid giurgiuveaua unde
Ploaia lovește cu lumină
Încarnată în stele.

ÃŽn fereastra din care alung pisica,
Noaptea frământată, cum valul
Peste lac, plutește-n perdele.