antipozi

a venit iubirea și m-a luat dezbrăcat, sunt acasă și mi-e frig fără tine
carnea stă strîns lipită de oase ca pe un dinozaur încă tînăr
care nu a mai fost atins vreodată
nu am nici un semn cu tine dar asta e bine, oarecum
înseamnă că nu m-am tîmpit încă dar mai înseamnă
că deocamdată nu s-a întîmplat

vorbim în fiecare zi, spunem și cu blîndețe și forță
lucruri care scobesc în distanță ca o cîrtiță care vrea să ajungă
la antipod, că radarul ei îi spune că acolo își va găsi fericirea
acolo e cald și bine și pămîntul moale și cald
cum e pielea ta în care m-aș îngropa
încă de viu

pînă luna își va lua o lună mai mică să nu mai fie atrasă ci să atragă și ea
atunci atracția va fi mai mare și vom fi atenți să nu dea cafeaua în foc
vom da zilele înainte și înapoi
cum paginile unei cărți și vom fi ca oameni din f 451
oamenii cărți, toate scrierile despre cum am sperat și n-a fost
sau toate cele despre cum am visat și s-a întîmplat

cum privești acum un pom sau o vie și nu știi ce vei culege la toamnă
iubirea e pururea tînără, nu apucă niciodată să îmbătrînească
așa cum poezia nu îmbătrînește, pictura, muzica
doar oamenii se schimbă și par toți mușcați de timp
ca de o viperă nemiloasă care uneori îi ține închiși
în gînduri și în alegeri la concurs cu o doamnă cu coasă

libertatea e moartea, spunea asemănător sartre
în timp ce oameni uimiți de viață încă se dau în scrînciob
și colectează prima experiență a zborului, ca noi
tocmai am pus fricile în alt avion și mergem la antipod
unde există degustare carnală și fructiere cu vise proaspăt coapte
zi de zi și noapte de noapte