Era o seară senină,
Mirosea a dorință,
Vântul ajungea până la fereastra mea,
Luna răspândea lumină.
Marea agitată se lingușea pe țărm,
Și eu în camera mea,
Fumam ultima țigară.
Așteptam ca stelele sa se stingă.
Să-mi regăsesc privirea
În oglindirea din gândire.
Un picior pe masă,
Celalalt pe un covor aspru maroniu.
Mă aplec peste masă
Și apuc.
O sticlă de vin sinistră.
Câtă ușurință poate aduce uneori,
Rolul principal
În neființă.