Am strigat cât ne-a fost dat, cu glas de foc și jale,
Dar v-ați întors privirea, pierduți în vorbe goale.
Am încercat, cu dor și foc, s-aprindem iar făclii,
Dar v-ați vândut lumina pe-un pumn de jucării.

Ați pus în mâini străine ce-i sfânt și mai curat,
Și-ați îngropat speranța cu mâinile murdare,
Zâmbind nepăsători sub masca de onoare,
Și-ați primit minciuni, cu sufletul plecat.

Pe treizeci de arginți ați dat tot ce era al nostru,
Și-ați înălțat ruine pe-un vis aprins, măiastru.
Ați scris cu sânge rece pe file de destin
Și-ați stins în pieptul țării și ultimul suspin.

Vă-mbată somnul rece, în noaptea fără stea,
Iar țara geme-n umbră și nimeni n-o mai vrea.
Rămâneți neclintiți, în lanțul ce-l iubiți –
Nimic nu vă trezește, voi, fiii nechibzuiți.