intersecția cerului cu pământul este despre noi
despre cum încercăm să îl ținem de mână pe Dumnezeu
uneori mai buni, alteori mai stângaci
cu un fel de teamă de a pierde secunde
știm bine că ziua de astăzi este o cană cu lapte
pe care o păzim să nu dea deodată în foc, să dispară într–o clipă
când totul se transformă în fum, într-un zaț

***

ieri povesteam cu Alina de mână în aula magna, pe Gării
despre năzuințe, idei, poșete cu flori de cireș și alte prostii
în care țopăiam cu rochițe și cercei candelabru
trăim vremuri grele, spuneam,
trebuie să fim blânde, să votăm, să muncim
să ducem copiii la școală, să învingem roborul
să facem proiecte, Conaf, să nu cheltuim inutil

***
liniștea a venit abia azi, sub forma unui rmn godafil
a unei leziuni binedelimitate pe un sân minunat precum un bujor
când am înțeles că pământul este atât de aproape de cer
sau cerul poate fi atât de aproape de noi...