Taurul acesta, care privește prin ochean cerul...
Cu barba albă, cu dureri de spate, cu gânduri!...

În fiece seară trebuie să-l îngenunchez,
Să îl strunesc și să îl duc la culcare,
Să-l pregătesc pentru ziua în care
Am să-l jertfesc și din sângele lui amintiri
Sculptate inimi de vise, imagini, simțiri
Am să le prefac în mormântul gol
Plin de învieri și iubiri.

Taurul acesta e o pădure ce-mi crește
Ca o pelagră cu gust de melasă.
Cu câmpii, fluvii, mări,
Și gânduri de zori...

Taurul pe care îl port prin lumină,
Taurul pe care îl port prin întuneric
Este uitarea ce în carne, ca o inimă,
Îmi zvâcnește rostuind în carne
Infirmitatea ei anonimă.