zâmbetul descătușat îl dau cu ruj,
i-au crescut aripi Cuvântului meu,
să zboare peste munți dincolo de Cluj,
în satul copilăriei ce-l gândesc mereu.

luna să vegheze de pe-al nopții tron,
visele mele să le umple cu magie,
timpul mă guvernează ca un baron,
stoarce din mine stropi de energie.

aș vrea timpul să fie mai sentimental,
bucurii să ofere și calde îmbrățișări,
să învăluie speranțe cu miresme de santal,
în cântece să transpună ale inimii chemări.

aș mai vrea să tacă furtunile nebune,
cu natura-n armonie să trăim zile mai bune.