Și hai să ne-aselenizăm privirea
Apoi în haos a pleca prin stele
Și marea ceru-ntins pe ea să-l spele,
Pe-adâncuri să ne plămădim iubirea.

Și aprig rugăciune-a sta-n podele,
Genunchii în Credință-aflând zdrobirea
Noi dulce-n Dumnezeu nălțăm robirea
Să fii lumina blândă-a nopții mele.

Tăcut vacarm izbind în feerie
Găsindu-ne în toamna frunzei goi
Pe nimb nocturn nu izbutesc a-l scrie.

Purtăm pe sânge de strămoși strigoi
Ce spre cunoașteri ies de prin sicrie
A ne-nvăța vecia pe-amândoi.