dimineața cade peste noi ca un halat alb cu căptușeală albastră. păsările cântă arcane, acoperindu-ne tăcerea. ne-am rămas doar nouă înșine. mă privești — ești atât de frumoasă. și tu — la fel. atât de frumos încât aș vrea să bem împreună apă dintr-o fântână.

totul va rămâne un vis, pentru că setea se consumă doar în tine; ți-ai rămas doar ție însuți, la fel ca toți ceilalți — și e suficient. nu te întrista; nu e vina nimănui. petrolul e peste tot în aer, se strânge în fiecare într-un cub din piept. se construiesc blocuri urâte și cineva ne obligă cu blândețe intermitentă să trăim în ele.

azi-noapte, cineva bătea cu ciocanul în cer. chiar dacă n-am vrea, cineva a strivit corola de minuni a lumii deja. stelele au devenit planete, și noi cu ele — la fel de infertili, orbitând
în singurătatea noastră.