Au înflorit bujorii, mamă,
și-i vezi de sus, cuminte,
cum vântul îi destramă,
petală cu petală se înroșește iarba
așa cum mie, mamă, îmi albește barba.

Au înflorit bujorii, mamă,
miros ca tine seara
când ne-adunai de afară unul câte unul
haideți copii în casă, că-ndată vine ploaia.
Și ne sminteam de atâta fericire
când rugăciunea mesei se rostea-n uimire,
Hristos venea la nuntă ca un mire!

Au înflorit bujorii, mamă,
și chipul tău rămâne aievea-n ramă.
Printre icoanele portocalii și fumul de tămâie
aștepți, parcă, de-o veșnicie.
Cu sfinții, vie!