cavaleri medievali întinși
zac în depoul terfelit de ierburi
care nu mai pot decât să ițească
velurul și rozetele roșiatice
ruginite ale coifurilor de metal
ale pantografelor lepădate
cu viziere, falțuri și cuirase ciuruite
prin ușile întredeschise varsă
și prin ferestre fără geamuri
cnemide întinse spre depărtare
la picioarele cărora câinii rătăciți
dorm cât e ziua de lungă
și mârâie plini de pureci
care îi drapează

am dormit aici o noapte ascuns
sus pe pieptul alb al unui tramvai
încolțit de acești lupi uituci
și cu ei odată în zori am hălăduit și eu
încă o zi născut fără blazon
crescut cavaler

autogara din marginea orașului s-a pensionat, deci,
de la o carieră în care călătorii au dus orbește,
țărâna și nisipul locului cu tălpile și cefele,
așa cum de pe trenuri păsări copiază semnalul
și îl depun cu penetul în cuiburile lor gri,
făcute din iarbă, crenguțe uscate,
și gândurile călătorilor.