Forme grele urcă drumul
Duc cavou străin în spate,
Când zâmbesc le șterge fumul
Dragostea ce-n piept se zbate.

Au grimase în chip cioplite
Puncte de reper schițează
De se strâng pe fond de moarte
Epitafuri nerostite.

Că le pasă cum le-i portul,
Mersul drept îl conturează
Nature morte redă decorul –
Recviem cu pas de toacă.

Capul gol pătează cerul,
Agățând vise în stele,
Moartea straie le îmbracă
Pe morminte falduri grele.

Dintr-o rană în altă rană
Dureri două se strecoară:
Timpul sarea o presară
Moartea țese-n piept coroane.