O lupoaică de
prea multă vreme tânără
România

Un fel de țară ca o extensie cu silicon
unde vrei tu
Plină de răni și de victorii anulate la bursă

Plină de goluri în propria poartă

Un fel de graniță între absolut și nicăieri
Un fel de inimă care-și expediază sângele prin fax oricui

Niciun fel de milă, mândrie sau smerenie, doar tupeu...
Fiindcă pentru a dăinui milenii atât îți trebuie

Tupeul să întorci obrazul pupabil să fie doar pălmuit
Tupeul să pupi palma iminentă
Tupeul să îndoi coloana infinitului

Hristosul celei de-a două veniri are, iată
un nume
Ro&Mânia...

Românioșii sunt firele de păr arse pentru
descântec de frică
de lupi

Tinerețea este salvarea graniței crezută orizont
Restul este
un fel de doină 2nă, fiindcă 3nă este deja
Dumnezeu