Cum să miști corpul zeului cuprins între orizonturi
Astfel încât în dinamica devenirii spațiul să rămână
La fel de deschis, de înalt și de adânc încât carnea
I se adaugă structurii precum visului visarea
În care este viu când ai adormit?

Și cum să radiezi din fiecare imagine a altei imagini
Iconografic? Ca într-o lume a cărei inimă bate
În interior și exterior constant diferit!

În fiecare mișcare este zeul inimii musculare.
Devinarea care crește în carne cum apusul în răsărit.
Uimirea și întrebarea pe care le întâlnesc aceia
Care devin ceea ce sunt fără să fie alcătuiți
Din inspirarea și din expirarea suflării
Împietrită în adâncul din infinit.