Mulțumesc frumosului din floare,
Ce-și deschide taina în lumină,
Pentru-a firii blândă sărbătoare,
Pentru pacea ce în ea se-nchină.

Mulțumesc frumosului din zori,
Când se scaldă cerul în culori,
Si-ntr-un susur lin de păsărele,
Ziua naște rugi din mii de stele.

Mulțumesc frumosului din om,
Când zâmbește-n gestul cel mic,
Când din ochi îi curge un sfânt alom
De iubire caldă și fric.

Mulțumesc frumosului din ploi,
Când se așterne pe frunze ca o veste
Că și norii vin, apoi se-nmoaie,
Lăsând curcubeul să vorbească în poveste.

Mulțumesc frumosului curat,
Ce nu strigă, nu se laudă-n fire,
Ci, smerit, rămâne ne-ncetat
Martor tainic al unei zidiri.

Mulțumesc frumosului din rugă,
Din icoana mută, vie,
Când o lacrimă coboară-n fugă
Și se face sfântă bucurie.

Frumosul, Doamne, e glasul Tău,
Ce-n tăceri adânci se face viu,
E raspunsul blând la dorul meu -
Chipul Tău în tot ce e târziu.