pe aici pisici nu sunt, sau nu mai sunt, sau

sunt, dar nu aici, noaptea zgomotele nu pot fi decât

de la șoareci sau de la suspinele mobilelor,

până și tu știi că lemnul oftează, există chiar

și o ecuație dedicată din care nu lipsesc

greierii, cele minim 64 zile călduroase de vară,

stihl ca producător de joagăre și cariile cu pedigree,

zgomotele care până la urmă ne definesc

somnul

o dimineață nouă ne sărută peste amintiri

ca în fifty first dates, ne încolonăm pentru că

nu mai avem încotro, iar atunci când plouă

nimic nu se schimbă; a văzut careva ploaie

din pricina căreia să nu vină noaptea, să nu vină

somnul? după ana lui manole chiar și tu

revii în fiecare seară; distanțele sunt biete

scuze care prind doar la agorafobici sau la cei

care se ascund din calea morții într-un buncăr

ne mințim că trăim după roșiile și pietrele

zvârlite în ferestre,

ne mințim că ne simțim bine după

absența medicilor în bătătură,

ne mințim, nu ne mai facem bine,

ne oferim mințile în dar unor păpuși

vintage cu obraji de porțelan și manichiură

la zi. altfel, stăm ghemuiți, tu ai o poveste

frumoasă de spus și eu o voce neconsumată