azi mi-a sosit pensia
mică și anemică mi-a sărit în brațe
cu ochii în lacrimi ca un copil părăsit de părinți
și abuzat de societate
s-a lipit de buzunarul meu cel mic, de la blugi
și mi-a zis:
tataie, ai grijă de mine măcar câteva zile
să nu mă cheltuiești pe prostii
bine, i-am răspuns
dar eu respect timpul prezent
eu trăiesc clipa, merit măcar câte un coniac
în fiecare zi
până la pensia următoare
căci, așa cum spune și platon
timpul este repetitiv și circular
iar colebilul nu-mi aduce nicio satisfacție
și nici aspacardinul
cum spun cei de la rolling stones
nu mă lua cu citate din clasici îmi zice ea
că vin și eu cu proverbe și ghicitori
de exemplu ce-i în mână e minciună
și zboară ca vrabia impozitată
asta m-a deranjat foarte tare
astfel că am încetat orice dialog cu ea
am împachetat-o bine și am pus-o în buzunarul
pentru mărunțiș
apoi am intrat în prima cârciumă
și am comandat un coniac mare
barmanul mi-a întins paharul și m-a întrebat
domnu' liviu
plătiți, sau, ca de obicei, pe caiet?