nici mãcar eu
dar tot caut un loc de respirat
cât mai departe de respiracii buluciţi
în aşteptarea unei şanse
la neşansã
oricum cobor din viaţã
ca dintr-o expediţie polarã
şi mã simt precum un pinguin
rãmas pe o banchizã
gata de zbor
dar cumva prea greu
pentru a cãlca aerul
ca un dumnezeu
gata de a fi rãstignit

sunt aÅŸa de lipsit de viziune
încât prefer tãcerea din care
se tot nasc
fulgii
apoi voi debarca
pe un ţãrm cald
cu nisip alb
unde mor zilnic
oamenii de zãpadã
rãmaşi complet nenãscuţi
din lipsa copiilor
plecaţi în ciberspaţiu

aglomeraţiile nu mã cautã
dar eu tot mã simt cumva fugar
precum un fulger
rãmas anonim
din pricina curcubeului