Din ieri mă cern spre mâine pe-al amintirii strat,
În floarea cea de liniști, cu timpul în răzoare,
De tainele iubirii în bezne claustrat
Trăiesc pe unde-n patimi pe cruce nu se moare.
Înșir doar fade versuri, spre-a locui culoarea
Luminii după ploaie, în hram de curcubeu
Tu bei adânc din mine a umbrelor licoarea
Tenebrei dintre vise, în nimb de Dumnezeu.
Îmi poartă vag spinarea tumultul cel de bice
Ca la Hristos acasă, în crude răstigniri
Dar când îmi caut raza, în noapte de a zice
Tu-mi vii în pielea rece cu mâinile subțiri.
Mă poartă-n nalt de ceruri spre adâncime Mielul
Ți-am dat și soarta toată și stelelor inelul.