orașul își despachetează
bagajele
blocurile se chircesc
străzile se înconvoaie
leșină viața
amorțește tăcerea pe
buzele minții
cât este de lungă vara
mă târâie printre
florile singurătății
vraiște
dezordinea clipelor
alergând împiedicându- se
orașul se dezbracă de
furie și se
culcă în iarba nopții
ca un copil.