mai frumoasă decît fecioara maria, mai femeie decît femeile și mai feminină
decît luna, și chiar dacă nu te numești maria și nu mai ești fecioară
tot fecioara mea maria ești, pentru că la tine mă rog
să am somn, să visez pridvorul unei case în care mă aștepți
cu o pîine caldă dacă am să vin viu, cu un cuțit să mă mai omori o dată
de mă întorc mort, oricum, fotografia ta e singura icoană din casă

cînd mă lovesc de mobilă și degetul mic doare ca naiba
știu că mă dojenești, cînd mă simt atît de singur știu că nu mă mai privești
îmi aprind o țigară și trag și fumul din plămîni îmi pare o clipă respirația ta
buzele pe filtru parcă vorbesc cu jarul și-l aduc tot mai aproape să simt că mă arde
așa cum și prezența ta arde, dar prefer să fiu topit de căldura ta
decît să îngheț în absența ta

visez uneori că mi se lungesc mîinile pînă la nori și îi pipăi, îți modelez trăsăturile în ei
apoi mi se lungesc inexplicabil și grotesc buzele și te sărut și apoi
trag norii în piept cum te-aș respira, uite așa aș fi mereu cu tine
ca bunicul meu cu glontele lui în piept, să fii tu descîntecul meu de deochi,
tu ești fecioara mea maria, cînd deschid ochii privesc prin ochii tăi în mine
cum te privești tu în oglindă și te admiri goală

îmbrăcată în făclia ochilor mei, înconjurată de cerul senin al ochilor tăi
lipită de rănile mele cum ai asculta muzică, așezîndu-mi obrazul pe sîn
în timpi ce-mi coși aripile să nu mai zbor, să fiu al tău, un simplu om cu inima zburătoare
tu ești fecioara mea maria și îmi deșiri chipul ca pe un ghem în labirint
și eu te urmez ca o umbră, eu pun palmele înaintea pașilor tăi să simți că ești mereu îmbrățișată
tu mă naști ori de cîte ori viața învinge și sufletul meu a făcut scurt-circuit.