Pe pervaz, lângă icoane,
Florile, ca bumbi de sâmburi
Prinși în gânduri, scânduri,
Rânduri, țigle, schele, vaze
Ne împodobesc cu raze.

În rodirea lor distanța
Este acolo unde-i strada
Ce-a făcut din cruce piatra
Morii ce le macină promenada.

Amintire despre cum
Nimănui nu-i mai creștea
Trupul, ochiul și nici suflul
Ce în zori le risipea.

Ci despre a sta, așa...

Respirând a risipire și-agonii agonisind
Și-alte lucruri ce prin miere devin dulci.

Cărora le crește din deveniri efemerul
Ce-l adună ca pe petale de pe dale
Peste care înstelatele lor lumini
Strălucesc cum jarul în scrum.