fac ce fac şi tot între coapsele tale alunec îmi pierd
toată dragostea ce-mi izvorăşte din sufletul floare
seminţe încolţind în humusul tău moale

şi iar te înalţi cu faţa la Soare frunte înaltă pălărioară
te iubesc atât de mult mă caţăr pe tulpina ta fecioară
cu paşi tiptili de furnică cu săruturi te gâdil la subsuori
plouă cu petale galbene din ochii tăi negrişori

te ciupesc din stânga din dreapta cu o rază de zâmbet
bucuroasă te întorci pe-o parte pe alta să-ţi dezmierd
verzişoarele pleoape
din aproape-n aproape ca focul şi apa
pe tălpi pe burice pe pieptul tău umblet

stau ce stau şi iarăşi vine vremea secerişului
plângând sparg seminţe sărate între dinţi
eram atât de cuminţi
noi doi pe câmpul ăsta infinit

cât un anotimp