la marginea livezii sub prun am stat o clipă
și am cules de jos un singur fruct rămas
de la ospaÈ› o pruna dulce
de-al toamnei glas strivită.

prunule nebunule
prunule gorunule

cine ți-a călcat roadele
și ți-a vînturat ogoarele ?

luna și cu inc-o stea
se abat pe partea ta
una dis-de-dimineața
alta noaptea o răsfață.

din tulpina ta de fag
am sa fac o țeapă-naltă
ca s-o vadă deodată
vodă-verde împărat
și cu mîndra ce-a plecat

din coroana ta de iarna
am sa fac o cosînzeană
ca să o așez pe rană.

prunule gorunule
prunule nebunule

cine o să-ți iasă-n cale
noaptea vîntul cînd te-o bate
și din crengi cînd suni a jale
și cînd toți uită de toate ?

viforul și crivățul te-or întroieni
de tot dar tu să nu uiți drumețul
dus de glasul toamnei reci

cel ce prin livezi străbate
și-a gustat din fructu-ți dulce.