Degetele-mi cuprind ochiul
Ce nu se vrea deschis.
E singura mea alegere!

Alege-mă!

Când nu pot găsi scăparea,
Drumuri necunoscute mie
Îmi străbat palmele
Precum firele de sânge!
Dezvăluind la masa unui medium
Un adevăr primit numai
Cu un ochi mort.

Când visul va decide să se scrie
ÃŽn pene
Pe biletul meu de-adio,
Or să apară miriade nemuritorii.
Lovind cu speranțele
Bolta cea mai de sus
A bisericii, în care ne zbăteam
Din naștere.



Iar Ea, Creația!
Izvorul imaginar
Imaginară origine a unei vieți.
Ea! O să-mi privească nunta
Înroșită în vin și-n muguri de nefireasca omenire
Zâmbind...din orizontul
ÃŽn ulei pictat, cu nemuritori
Și-n jind, eu nu voi mai fi.
Om.