Ninge-n Ardeal,
Cuvintele cîntă agale
Lire-n aval
Cerșesc amintiri ancestrale.

Stai și privești
În zborul mărgelelor albe
Stele firești
Căzînd peste trupuri de nalbe.

Cor lucitor,
Din alb se desprinde o voce
Cînt călător
ÃŽn doruri peren reciproce.

Ninge în brazi,
Talăngi adormind în văzduhuri,
Doi camarazi
Se zbenguie-n buhaie și cnuturi.

Babe-n opinci,
În urmă, omătul cu scîrț,
Covrigi cîte cinci,
Un moÈ™ duce bomba de turÈ›.

Þînci jucăuși
Doar sperie-n seară tăcerea,
Lemnul din uși
Ascultă din prag învierea.

Þurțuri măreți
Mai trag de un jgheab cu pretenții,
Zîne și feți
Împung pe la dosuri profeții.

Cetini de brad,
Esențele-ncep să învîrtă,
Urcă un grad
Doinind cozonac dar și turtă.

Piciul la geam,
Visînd, își intoarce o buclă,
Eu ațipeam
Uitîndu-mă-n dealul cu pîclă.

Mama la tors,
Fuiorul în susur de lînă,
Suflet întors
La pacea din iarna română.