Sub palida lumină rară
Viața-și face dansul-chin,
Impudică țipând, barbară,
Când, dinspre zările-n declin

Ca un alint sosește seara
Și scade potolit,
Ștergând rușinea și ocara,
Poetu-și zice:"În sfârșit!

Suflet și oase obosite,
Doriți odihna-n timpul stins;
Precum de-a morții dulci ispite,

Pe spate m-aș lăsa întins,
Și-n văluri, din răcori urzite,
M-aș da tenebrelor, învins!"