Uneori păsesc pe margini de roua,
Alteori m-ascund in sufletu-mi arid,
Caut raspunsuri ,impartite in doua,
Asemeni unui pescarus,in trupu-i timid,

As sta pe malul marii,sa prind o stralucire
Sa-mi simt inima plutind in largul ei,
Dar,cum sa prinzi,mareata ei sclipire?
Caci fara soare fuge in lumea tainica-i,

Las lacrima sa-mi stearga deznadejdea
Sa nu ma inec cu roua cristalina a viselor
Simt lumina aprinsa,ce-mi alina durerea,
Imena lumina a cuvintelor!