prin fumul vieții
rătăcit
alunecând pe străzile pustii
sprijinit
în patru labe
cufundat
în mișcările melcului târziu
uitând
de gropile sfrijite
trepidând
peste liniștea amețitoare
sfidând
animalele băloase
culegând
particule sclipitoare
depășește
anii ce i-am adunat
printr-un gângur murmurat
cu o privire nelinșată
ne uimește neîncetat
cum cu ușurință
reușește
să nu se lase
amăgit
de iluziile parșive
ce ne sfâșie la infinit