Eu la mesteacăn m-am nascut
Și mi-am trăit copilăria
Eu de la vița lui m-am rupt,
Plecînd sa-mi caut fericirea.

M-am rupt de locul meu cel sfînt,
M-am depărtat de al meu pămînt
Și am plecat în țări străine,
Crezînd că o să-mi fie bine.

Acuma m-aș întoarce iar acasă,
La codrul care mi-a lipsit
Și la sărmana veche casă,
Unde copilăria mi-am trăit.

Mi-e dor de cîmpul plin cu flori
Și de pădurea înverzită,
De marile livezi cu pomi
Unde zburdam cînd eram mică.