O lacrima amara, suspina dulce dorul
Vise, pierdute poate, par a se dizolva
Un vuiet parca rupe tacerea noptii
Din marea linisita iese ceva

Un rasarit de luna, lumineaza totul
Din vastul intuneric, un iz de adevar
Impletitele cosmaruri, nedorite vietii
Stau atarnate doar de un fir de par

Fragil e totul, ce pare pierdut
Un vis presara dorintele intr-o viata
Fara un ghid, mai faci inca un pas
Unele vise devenind incet o piatra

Nimic nu este destul de cusut
Iar lucrurile nu sunt asa cum par
Acel fir de ata se rupe intr-un ceas
Toate devin negre si apoi dispar.