stăm goi unul în fața celuilalt
ne privim
unde ne sunt vorbele nesfârșite
și dansul de apropiere
unde se termină zbaterea sânului tău
și unde gândurile mele de mâine
în care te știu dusă
aducându-ți aminte uneori
când vreun braț ori vreun pântec străin
îți vor părea la fel
mă vei aduna atunci de pe
drumurile uitării

se poate trăi și cu asta