Leagănă-mă, noapte,
insomnii rebele
lasă-n trupul firav
dâre de noroi.
Negurile urcă,
dăltuite-n șoapte,
trec prin poarta lunii
fluturi albi în roi.
De tăceri flămândă,
să închid sub pleoape
pulberi vămuite,
stihuri smălțuite,
ruginite stele,
insomnii rebele.