Toți copiii plâng
în creierii mei.
Simultan.
Soarele și Luna se întrepătrund
asemenea unui șarpe
care își mușcă propria coada.
Fuga a mai rămas:
atât.
Iar fugile lui Maier
sar din Atalantă
și se pierd.
Eu însumi încerc să nu mă pierd.
Pe când restul omenirii se scufundă
și moare
înecat
în muzica cretină.