Stii....mi-e dor de pașii tăi apăsați...
pe parchetul rece..
mi-e dor de măna-ți caldă ce-o lipești pe mine-n somn,
mi-e dor de-aroma părului tău sănge..
curgănd șuvoi in mine, alunecănd in noi ...
și-a respirației caldura prin buze aprinse-n jar,
ce mi-au turnat adănc...neprețuitul lor nectar..
știi...mi-e dor de zbaterea fluturilor ..genelor.. aripilor..
din ochii noștrii lipiți privirii,
cănd ne uitam pierduți cum trandafirii
se-nfig incet cu țepi in palma moale a iubirii..
mai știi?
cum te mușcam de urechiușa,
un iepuraÈ™ de puf iubita mea,
ce-n brațe moale-mi se lasa ca o păpușă...si glas n-avea sa strige,
și de-ar putea..tot n-ar striga...
de dor mi-e sufocarea infocata,
a geamătului freamătului pat
iubind alene asa cum n-am visat,
o preafrumoasa ,minunata fata ...
tu visele-mi tulburi mereu,
fugind..zămbind desculță pe parchetul rece,
căți ani și luni și vremi vor trece
să te aud venind..fugind..zămbind...