Ies din tură dimineață,
Pașii mi-i târăsc alene,
Veștejit mă simt la față,
Ene îmi atîrnă-n gene.

Ciocârlani îmi sar în cale,
Chemând soarele să vină,
Iarna o vestesc cu jale,
Parcă nu-și găsesc odihnă.

Soarele sfânt în fața mea,
Dinspre răsărit mijește,
Pe cer limpede, o stea,
Deși-i ziuă se zărește.

Un galben-arămiu regesc,
Limpezește toamna dalbă,
Frunzele cad sau zăbovesc,
Iarba-i într-o boare albă.