Drumul spre lumină

De rușine îmi ascund capul între umeri
și merg spre nicăieri.
Aș vrea să evadez, dar nu pot.
Nu văd, dar nu-mi pasă.
Chiar dacă aș vedea, tot n-aș nimeri.

Lumea e strâmbă.
Se târăște, merge în mâini, merge în cap
și mai rar în picioare

Valul ne duce la vale.
Nu este scăpare.
Acolo se comprimă timpul.
Visul devine realitate.
Realitatea e vis.

De durere, mă înec în lacrimi.
Ceva mă trage în sus
spre lumină
Alex Vâlcu