Serafimi mă bateți căci acuma-s neînvins,
Urc spre zările albastre, clocot de arin.
Păsări ciripind în voie melodia și-au atins,
Capul plin de-acorduri fine către mine vin.

Eu sunt jarul ce mocnește-a viață-n spuză,
Pregătesc în marea forță, uluire și mirare.
Este dusă de acuma clipa bună spre amiază,
Nu e farmec mai de preÈ›, ca a mea iubire.

Șuier, vânt nebun mă bate, să întorc din drum
Ce a fost o dată-n vine clipe grele de orbire.
Toate-acele clipe grele, le voi face vânt și scrum!
Nu mai păcălesc sortirea cu ce este doar menire.

Vraja-n care-am fost încet se stinge și dispare,
Tot ce-n jur a fost odată bine, acuma reapare.