La sfat pe vremuri adăstau mai marii,
Să pună-n laturi ziduri la cetate
Iar gândul liber spre vecii abate
O patimă de-a-mpodobi fruntarii.

Gestul sever, ungherele uitate
Le-au nemurit pe sticlă iconarii.
Sub umbra lor lumina de avarii
Veghează-n duh, răgazul să se-arate.

Semne din veac mi-au tulburat ființa
ÃŽntr-un elan ce a vibrat prelung.
Trăiam sub arme ritmic neputința

De-a mă sui spre turnuri ce împung.
S-a-nțelenit în cuget sterp credința
Că nici în mine nu mi-e dat s-ajung.


2 septembrie 2007