Enigma ulcelei

Sfârâie vinu-n ulcică
Înlănțuit cu lutul într-un dor.
Glasul pământului pică
Din buzele arse-n cuptor.
În oala ce stă pe ștergar
Cu pântecul plin de vin rece
E sufletul cald de olar
Ce-n lumea ulcelelor trece.

Se bucură vinul curat
Când buza ulcelei o udă
Ca marea plaja,ritmat,
Cu valul,cu spuma ei crudă.



Ploaia

Plouă iar.Parcă în suflet mă lovește sacadat.
Simt cum mă dizolv în ritmul monoton neîncetat.
Mă învăluie cu somnul.Ritmu-i m-a acaparat.
Ploaia se scurge prin mine- scribu-i veșnic subjugat
Chiar acum,când mă aplec ca să scriu aceste rânduri,
Ploaia mea a devenit o invazie de gânduri.